Stătea pe pervaz, trăgând cu
sete dintr-un Malboro roșu, pentru ea țigările adevărate au filtru maroniu.
Privea în gol, gândindu-se că asta ar trebui să fie ultima dată. Că poate n-o
să uite niciodată. Se uita la felul în care razele cădeau pe trupul lui
dezgolit.
Oare cu ce greșise? Țigara
aproape că-i arsese vârful degetelor. Și-a tras tricoul pe ea și blugii și a
fugit. Avea să fie ultima oară când el o s-o vadă. „Dar vreau să rămâi.” Nu l-a
așteptat să se trezească. Telefonul o să-i sune în gol sau o să-l închidă o
vreme. I-au ajuns toate clipele golite de conținut. I-au ajuns toate mesajele
la care nu i s-a răspuns.
Știa că doare și rupe din
carne, da n-avea de ales. Știa, de asemenea, că după toate, visele cu el or să
devină doar o vagă amintire.
„Hai să nu ne mai vedem baby;
să rămână doar o pereche de ochi verzi dintr-o toamnă.”
