Dintr-odată te vezi aici pe canapeaua veche pe care ai umplut-o cu amintiri
încă din clasa a 5-a. Tânjești mai mult ca niciodată după paharul ăla de
șampanie, și-ai vrea să-ți afumi existența într-o cadă plină de spumă. Te
imaginezi la volanul unui Rolls Royce auriu într-o noapte ploioasă. Tu și
Crosses sau Depeche. Nu știi exact cum, dar totul s-a risipit în vânt. Poate au
fost prea multe cuvinte drăguțe pe care le-ai citit prin multitudinea aceea de
cărți de literatură, poate au fost prea multe vise care nu s-au îndeplinit în
ultima vreme.
Știi că ar fi trebuit să o iei la fugă atunci și să te oprești în primul
bar să ceri o vodka orange cum faci întotdeauna după dezamăgiri de suflet. Să
aprinzi un Kent lung și să-ți pui o pereche de ciorapi dantelați. Ce dracu!? Ai
fi ieșit mai ieftin. Fără dureri de stomac, de suflet, de ochi. Fără momentele
astea în care simți cum te pierzi în tine sau în oglindă. Privești în gol și
mai lași câteo lacrimă să alerge grăbit pe obrazul plin de pudră și fond de ten
ce acoperă semnele nopților agitate.
