the question

Too many why's

Am deschis geamul. Aveam nevoie de aerul acesta ce mă înțeapă și mă doare în fiecare celulă. Lipsește. Și împreuna cu EL și părți din sufletul meu lipsesc. Mă sfâșie așteptare. Mă sfâșie încet-încet. Fiecare zi trece plată. Nu știu să îi spun că mi-e dor.

Nu știm să pierdem încă. Uite, astăzi, ba nu, ieri, am ieșit în oraș. Ghici câți tipi au încercat să îmi afle numele și numărul de telefon. Aproape toți din club. Câți crezi că l-au primit? Niciunul. Mi-e greață de mine însămi. Sunt o fetiță răzgâiată și mă comport în situația de față de parcă nu am primit ce-am vrut de Crăciun.

Nici măcar n-aș putea să îi mai scriu. Simt că insist prea mult și că nu are rost. Mă auto-consum. Și nu doar pe mine. Îmi consum tinerețea și frumusețea în van. Aș putea avea aproape orice alt tip. Dar la ce bun? La cu bun să îți spună toți cei care te cunosc cât ești de frumoasă și cât de drag le este să vorbească cu tine. Că te-ai potrivi în rolul de psiholog? La ce bun când aceste cuvinte nu vin din partea cui ar trebui.