Și oare cum ar fi trebuit să
reacționeze cineva când i se spune că e suspect de o tumoare? Să râdă? Să fie
fericit? Doare… Și cu toate că niciodată nu mi-am dorit un copil de câteva zile
îl doresc mai mult ca niciodată. Simt că totul s-ar putea să se sfârșească prea
devreme.
Încă n-am făcut tot ce trebuia
să fac. Încă n-am trimis toate mesajele necesare. Sper din tot sufletul să nu
fie asta. De câteva zile nu mai am somn, iar până la aflarea rezultatului exact
nici nu cred că o să am.
Doare din ce în ce mai tare și
toată lumea îmi reproșează că nu sunt ceea ce au crezut că i-am dezamăgit. Dar
cu mine? Cum rămâne cu mine? M-a întrebat cineva vreodată dacă sunt ok? Dacă
mi-e bine? Dacă nu mă doare ceva? Băi mă doare. Mă doare faptul că am impresia
că m-am iluzionat prea tare. Mă doare că nu pot avea nimic din ce-mi doresc cu
adevărat. Mă doare că nu e aici.
Nu cred că am mai primit un
compliment, care să-mi ajungă la suflet și să-l împungă, de ceva vreme. Mi-e
dor… Mi-e dor să adorm în brațele cuiva…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu