A trecut de mult. Sau poate doar mă mint singură
că a trecut de mult. Prea vin toate deodată. Mi-e dor și asta mă face să devin
acră și rece. Nu știu să exprim ce simt și ce mă doare sau ce mă ține în viață.
Poate sunt cam masochistă. Privesc niște poze vechi și parcă aș vrea să plâng.
Nu e atât de ușor să uiți. Uitarea nu e totul.
Toate vin deodată. Când credeam că l-am luat pe
Dumnezeu de un picior și totul merge din bine spre mai bine, el nu mai răspunde
la întrebări nepuse și da, poate aveam dreptate cu „Între noi doi și tăcerea
spune ceva”. Dar poate uneori am nevoie de anumite zâmbete și 8un cuvânt
drăguț. Și poate mi-e dor de un mi-ești dragă.
Sunt nostalgică. Sunt prea nostalgică pentru cei
22 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu