marți, 22 octombrie 2013

J'y suis jamais alle



72 ore și maxim 5 de somn. 8 lucrate, mâine încă 8. Oare cât o să o mai țin așa. Doare. Aștept prea multe cuvinte nespuse și prea multe.
Aștept un semn, un cuvânt, orice care să mă asigure că nu mă înșel și de data asta ca întotdeauna/

joi, 17 octombrie 2013

Hai să ne complicăm



Și dintr-odată toate cuvintele s-au îngreunat. Și toate mesajele au încetat să se trimită. E prea complicat, dar nu pot renunța. Nici el nu știe. E deja a treia „întâlnire” în care încerc să mă conving de ceva ce știu somewhere deep inside ca o să mă doară. Tot doare. Pierderile dor, cuvintele nespuse dor.

”Bună, nu vrei să ieșim la o cafea? Mi-e groaznic de dor de tine, cu toate că te-am văzut acu două zile. C” Sau cum sună mesajul căruia habar n-am de ce nu îi pot da send. Doare.


luni, 7 octombrie 2013

Detalii, detalii

Sunt ilară. Mă bucur la o scrisorică de dragoste pe care i-am scris-o și pe care a auzit-o și la un like la o oarecare melodie despre care știam că o adori. Mi-e silă de filmul care nu mi se termină și de mesajele pe care nu ți le trimit.

Never fall in love with a writer again.

sâmbătă, 5 octombrie 2013

:)


Și dacă?



Bună, numele meu e Miruna și m-am îndrăgostit de cine nu trebuia. Hm, am mai spus asta odată? Posibil, e un fel de hooby pentru mine. Dar zău că nu înțeleg ce e cu toate cuvintele alea drăguțe, dacă în final e doar „nu se întâmplă nimic din ce nu vrei, dar amândoi știm că vrei să se întâmple”. Ei bine, da, cum spuneam, nimic nu se întâmplă, dacă nu îi oferi un impuls.
Binențeles că am acceptat invitația. Și binențeles că m-am dus. Cei drept, cu alte gânduri decât de obicei. Chiar voiam să îmi pun în ordine viața, și chiar aveam nevoie de cineva cu care să vorbesc. Cu toate că putea fi oricine altcineva, l-am ales pe el. Poate undeva în subconștient totuși voiam să-l văd, „să-i rup cămașa, să am pe buze cenușă căci singură nu-mi găsesc pacea”.Dar am și vorbit, și doamne cât am vorbit. Oarecum am înțeles tot și ce nu era de înțeles.
Nu e că nu mă vrea, nu vrea pe nimeni. Cred că într-un fel și mie mi-e ok. O să ajung să mă complac din nou într-o situație care chiar nu știu cât de bine îmi este. PE moment da, e ok, dar doar ideea că mâine altcineva îi șifonează cearceafurile și îi varsă vinul pe podea mă cam scoate din minți.

Sunt bine, sănătoasă. N-am timp de răspunsuri.