Hai lasă, oricum nimeni nu mai crede în vise în ultima vreme. Ne pierdem încet-încet pe niște străduțe
vechi și pietruite din mijlocul lumii. Ne prindem mâinile în tot felul de
capcane gândite și pregătite cu mult fast din timp. Astăzi se termină toată
șarada. Uite, aici în dreapta am pus niște ace de siguranță mai vechi și pline
de rugină, poate te-nțepi în ele și rămâi pe veci cu o amintire de la mine.
Vodka-orange sau vin bun, așa au început toate poveștile mele. Cu tine, cu
el, cu un alt el. Încă mă pierd prin niște cuvinte rămase nespuse de prea mult
timp. Ar trebui să îmi fac curaj și să trimit mesajul acela salvat de aproape
două luni. Ar trebui să existe un mecanism care să trimită singur mesaje sau să
dea telefoane. Ar trebui să existe un mecanism prin care rațiunea să se închidă
într-un cotlon ascuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu