E 7 dimineața. Din nou nu poate dormi, cu toate că
s-a pus în pat pe la1-2. A
pus cana cu apă pe foc și așteaptă să fiarbă. A aruncat două lingurițe de cafea
și habar nu are câte linguri pline de speranță. Fără zahăr, pentru că zahărul
îi ia aroma și amărăciunea. Nu înțelege încă ce s-a întâmplat. Poate nici nu
vrea. Îi place lumea ei utopică. Visează…visează prea mult uneori. Și în
dimineața asta a dat cafeaua în foc și era cât pe ce să-și ardă buricele
degetelor. Așa ar mai fi simțit ceva. S-a săturat de toate minciunile și de
toate răutățile cu care a avut de a face. A încercat să se refacă. Nu prea a
mers. Nu prindea trenul care trebuie, așa că a hotărât că nu mai există
sentimente.
Ia o primă sorbitură din cana aburindă. Încă
frige. Mută cana pe balcon și apoi își aprinde o țigară. E singură, chiar dacă
e înconjurată de atâția oameni care o „apreciază”. Nu îi vrea, ar putea foarte
bine să trăiască și fără ei. Nici ea nu crede asta, dar continuă să se
motiveze. S-a săturat de „suflete pereche” și alte vise de astea. S-a săturat
de nopți pe care le umple cu sentimente iluzorii. „Te-aș putea iubi. Mersi, dar
nu cred că ajută cu nimic.”
Iar s-a lăsat purtată departe. Un sfert de țigară
s-a ars singură, cafeaua e mai rece decât o bucată de gheață. E prea dimineața
și totuși toarnă câțiva stropi de „otravă”. Viața pare deja mai animată,
sesiunea o floare de colț, iar visele ei tot mai aproape. I-a crezut pe toți
când i-au spus că sunt diferiți. I-a crezut pe toți când au plecat fără să lase
un semn. LA urma urmei, așa face și ea. I-a iubit pe toți. Sau cel puțin așa a
crezut. A încercat să umple vreo două nopți goale cu ei. Mereu i-a fost frică
să doarmă singură, să fie singură. Lăcrimează. Dacă o întrebi de ce o să îți
spună că e din pricina frigului. Și-a promis la miezul nopții în trecerea către
noul an că o să se schimbe. Și lui i-a promis în timp ce o ținea în brațe și îi
spunea că e bucuros că ea e așa mică, altfel patul acela de o persoana nu i-ar
fi cuprins pe amândoi. L-a crezut. Încă îl crede că o place. Și ea îl place,
dar nu crede în distanțe așa mari.
Cândva era mică și inocentă și visa o viață
studențească plină de peripeții. A căutat-o în prima ei relație. Nu prea a
găsit-o așa că a încercat să anime ea cumva atmosfera. Cei drept, a ales niște
mijloace cam suspecte. A plecat. A căutat-o în băiatul acela cu barbă, și-a dat
seamă ca e prea superficial. A căutat-o în medicinistul plin de griji și prea
timid. A căutat-o pe plaja din Vama Veche. Credea că se ascunde în fiecare fir
de păr lung, în fiecare hippiot și-n fiecare rocker de la Pirați, dar a fost doar o
himeră de-o săptămână. A căutat-o alături de niște oameni noi care nu-i
înțelegeau grijile. A căutat-o alături de băiatul acela care i-a distrus vreo
două așteptări. Pe el l-ar accepta în viața ei. Ar fi oricând disponibilă. Îi
plăcea priveliștea de la geamul dormitorului. Îi plăcea să îl pupe de la
revedere, cu toate că nu știa când avea să se întâmple din nou. Cobora două
scări apoi se întorcea și îl pupa ca și cum ar fi ultima oară. Oricând putea fi
ultima. Nu știe de ce nu poate să-l sune să îl invite la o cafea.
După scriitor a crezut că n-o să mai simtă nimic.
Și-a promis-o. Trebuia să aibă grijă de ea. Da’ i-a trebuit să răspundă la nenorocita aia de invitație la cafea, care s-a
prelungit cu o seară la patinoar și cu o plimbare prin parc. Și alte plimbări
prin parc. Și un ceai și câteva povești despre el și despre ea. O turnură
neașteptată de evenimente i-a mutat petrecerea Revelionului în târgul Ieșilor,
orașul lui natal. Cu o seara înainte i-a arătat câteva localuri. În seara de
Rev a lăsat o petrecere cu prietenii din copilărie pentru ea. A vrut să plece
acasă, dar nicio firmă de taxi nu răspundea. Camera ei era singura ceva mai
goală. Și în câteva ore nu a mai fost doar camera. A crezut altceva în
momentul acela. A crezut că o să i se pară ciudat a doua zi dimineața, dar n-a
fost așa. S-a îndrăgostit. Și iar nu știe cum să o arate. Nici el nu e mai
breaz.
Și apoi a revenit la Cluj. Știe că nu e bine ce
face, dar totuși continuă.
Știe că are părți din toți. Fără ei n-ar fi cine e
azi. Nu mai vrea să înceteze. Are impresia că se transformă într-o heartless
bitch și nu are cum să se oprească.
