No answer to get

Cum ar trebui să știu ce vrea de la mine. În secunda asta mă vrea, peste câteva minute abia mai răspunde la mesaje. Cum ar trebui să știu cine sunt? Cum ar trebui să știu dacă are rost să sper sau noi doi suntem doar friends with benefits? Cum ar trebui să aflu. ALTFEL trebuie să fie. Am jurat la un moment dat că n-o să mă mai îndragostesc nicicând. Sunt ani de atunci. Mi-am încălcat promisiunea de-atâtea ori.

Nu pot să fiu altfel. De ce mi-a trebuit să îl cunosc? De ce a trebuit să fumez cu el țigara aia? De ce am împărțit sticla aia de vin? De ce-am renunțat la seara aia? Totul putea fi atât de calm în continuare...

Am atâtea întrebări să îi pun și mi-e atât de frică să nu stric iar totul. E chiar superb uneori. Picturile de pe pereții lui, chitara lui, muzica lui, balconul, „Sena”, cartea lui, felul în care se ridică din pat să scrie în caietul acela, podeaua rece, spatele lui, mâinile lui, mâinile lui pe spatele meu, pielea lui, cicatricile de pe barba mea lăsate de barba lui, felul în care îmi spune că îi place „cărnița mea moale”. Habar nu am cum să-l întreb. E atât de magnific totul încât mi-aș încălca câteva principii și aș rămâne cu el doar pentru nopți.

Ce ar trebui eu să-nțeleg din „M-ai cam prins și-mi place...Îmi placi”, după care 2-3 zile nu mai știu nimic despre el. Simt că înnebunesc. E groaznic, oribil, chiar un gest sinucigaș. E atât de diferit. E tot ce mi-am dorit vreodată și totuși mi-e frică. Eu habar nu am cum să îi spun mai mult decât că îl plac și clar e mai mult decât asta.

 N-am crezut că o să îl plac atât. N-am crezut că o să-mi stârnească atâția fluturi.

 Fact to remember: NEVER again fall in love with bad boys, but most of all, never smoke or drink or spend nights with them.

Worries

Astăzi am trecut prin atâtea stări contradictorii și faptul că tocmai mi-a fost programată o operație(eu cea care tremură numai la apariția unei injecții) nu are nicio legătură. Dimineață m-a contactat din nou. A fost drăguț, întotdeauna e așa. M-a lăsat să cred că lui chiar îi pasă de mine. Că îi e dor de mine și de Clujul cu noi și de camera aia boemă de artist și să-mi mai povestească despre cartea pe care o scrie și cum ar vrea ca în dimineața de Crăciun ar vrea să se trezească lângă zâmbetul meu larg. Acum iar nu știu ce să cred. Mă vrea sau suntem doar friends with benefits? Eu chiar îl plac. Al naibii să fiu, numai dubioși dintr-ăștia îmi găsesc.

Mi-e tare dor de zâmbetul lui, de fața lui de dimineață. Mi-e dor de felul în care îmi spunea că faptul că sunt un paradox îl face să mă placă. Mi-e dor să-mi spună că sunt prima tipa mai mică decât el pe care o place(măcar sunt și eu prima în viața cuiva). Mi-e dor de gustul țigărilor de pe balconul lui. Mi-e dor să mă imaginez pe malul Senei(tot un râu cu S). Mi-e dor de felul în care mă mângâia și de felul în care mă strângea în brațe. Mi-e drag. Îl știu de doar 2 săptămâni și deja mi-e groaznic de drag(doar eu pe el, el mă văzuse deja prin Suceava). Mi-e dor de felul în care spunea „Women, te-aș lua de nevasta dacă am fi ceva mai bătrâni. Deșteaptă, prietenă cu vodka și faci mâncare, ce mai, perfectă.”(one of the best proposal in my life, a întrecut-o pe cea de pe plajă). Avem atâtea în comun și are atâtea părți din el care mă atrag. 

Mi-ar fi groaznic de frică să-i spun, dar chiar îl plac

.

May it all been an illusion?

Love, love, love... Dar la urma urmei, ce putem spune că este dragostea?
Dragostea e băiatul ăla cu marea în plete. Dragostea e băiatul care ba fuge, ba nu fuge și habar n-are nici el ce vrea. Dragostea este băiatul ăla care te duce acasă și îți dă tricoul lui ca să nu mergi în halul ăla acasă. Dragostea este barmanul care îți dă fise și băutură gratis pentru că ești frumoasă.
Dragostea este și băiatul acela care te vrea la el în casă în fiecare dimineață și care ți-a spus că te vrea de nevastă. Dragostea este și atunci când te întreabă dacă ești ok. Știe că ești ok, dar totuși îi pasă. They only care until they get you. Știi că o să plece după ce-o să te aibă, dar să fiu al naibii dacă nu îl vreau și eu. Și poate avem nevoie să uităm de noi.
La urma urmei suntem tineri, acum e timpul să îi cunoaștem și știi că o să-și țină gura. Speri că o să fie bine. Și aștepți să te sune. Și iar nu sună. Niciodată nu te sună când ai nevoie de ei.

So are you