Paris, oh Paris

Nu a crezut că o să învețe să trăiască fără el vreodată, dar uite e în viață și mai fericită ca nicicând. În momentul în care a decis că nu mai acceptă afirmații false în viața ei și când a decis că e timpul pentru o schimbare, pentru oameni care chiar să o aprecieze, a redevenit ea.
Spunea cândva că nimic nu te ajută să uiti(nici papucii noi, nici rochiile frumoase, nici noile orașe). Dar, Doamne, cât s-a înșelat. Sigur a fost destul de mult și meritul ei, dar Parisul, oh Parisul, și Lyon-ul și Milano și Cannes și oamenii super din grupul ei Taize-nian au fost mai mult decât de ajutor. Acea rupere simbolică de el, acei oamenii care i-au ascultat poveștile...Tot tot tot o ajută să înțeleagă, să nu-l mai iubească.
Azi e fericită și un cu totul alt erou o așteaptă în fața ușii, cu un alt erou își scrie romanul. Alți ochi căprui și un cu totul alt zâmbet, de data asta drăgăstos, îi ocupă visele și zilele.

La boheme

Am zis că nu mai plâng după el și nu-mi mai pasă. De știut, nu știu absolut nimic din ceea ce face. Însă, în momentul în care melodia noastră a apărut în playlist pur și simplu nu mi-am putut reține lacrimile. Încă mă doare și încă mi-e dor. Încă îl caut în alți băieți și încă îl ador. Vreau sau nu să recunosc băiatul acesta n-o să-mi fugă prea devreme din suflet. Mi-e drag, al naibii de drag. Iar buzele lui cărnoase și zâmbetul ștrengar n-o să le găsesc nicicând la altcineva. Mi-e groaznic de dor.

Nici nu am apucat să-i mulțumesc pentru tot ceea ce a făcut și îndurat. Habar nu are câtă dreptate avea cu toate acele cuvinte bune și cu acele sfaturi de om mare.

Regrete

Îmi pare rău pentru toate scuzele pe care nu le-am cerut vreodată.
Îmi pare rău pentru momentele pe care le-am pierdut neștiind să-ți arăt cât te iubesc. Am zis că nu ăla era momentul, dar momentul fusese chiar ăla și a trecut...
Îmi pare rău pentru toate greșelile pe care le-am făcut.
Azi m-am trezit din nou cu gândul la el. Un el care n-o sa mai fie nicicând. Un el care are un cu totul alt drum, oricât de mult aș fi crezut cândva c-o să mă țină mereu de mână.
În dimineața asta m-a pupat pe frunte și mă ținea pe braț atât de aievea. Dar apoi m-am trezit.
N-o să mai fie niciodată la fel. Ai fost băiatul meu special...

Adio

Nu am crezut nicicând că omul pentru care am avut sentimente dintre cele mai înălțătoare mă v-a face să-mi fie greață de tot ceea ce a fost între noi. Nu îmi pare rău de clipele petrecute împreună. Acelea sunt sfinte. O să le păstrez doar pentru mine, pentru noi. Pentru un NOI care nu a existat cu adevărat poate niciodată. Îmi pare rău pentru tot ceea ce a reușit să scoată din mine cu acțiunile lui care demonstrează frustrare. Asta nu sunt eu. Omul acesta nu are nimic din mine.
Mă lepăd de tot ceea ce a fost între noi. Cât despre întrebările ulterioare, o să tac. O să tac și-o să-mi țin în suflet doar ceea ce-a fost bun.
Nu-mi mai cer iertare.Nu se mai merită de mult timp.

5

Cândva ziua de azi obișnuia să însemne ceva mai mult.
Cândva cineva mi-ar fi răspuns la telefon în ziua de azi.
Cândva cineva îmi răspundea la toate întrebările rostite sau puse în gând.
Azi nu mai e nimeni să facă asta.
M-aș minți singură să spun că nu îmi mai pasă, că nu îl mai vreau.
Încă îl iubesc, dar nu mă pot dezamăgi pe mine însămi. Știu că nu mai contez în anumite cercuri.
Nimic n-o să mai fie vreodată la fel.
Nu aș fi vrut nicicând să se termine, dar trebuie . Sunt îndeajuns de multe virgule, e timpul pentru un punct.

Le fin?

Nu-mi vine să cred nici măcar mie, dar așa e.  Cred că e mai bine așa într-un fel.
Îmi pare rău să o admit, dar măcar pentru părticica aia mică care a mai rămas din sufletul meu, ar trebui să las totul în urmă.

In need of myself

Patul e atât de mare când sunt singură și nopțile atât de lungi. Am așteptat atît de mult să plece colega mea de camera ca el să poată veni să mă țină pe mână în fiecare seara. Să îl sărut pe frunte de noapte bună după fiecare miez al nopții. Putea fi totul altfel, dar am ales să dau cu piciorul. 314513 locuitori în Clujul acesta mare și totuși eu mă simt singură.
Știu că e vina mea. Întotdeauna e. Eu chiar n-o să învăț să îi uit vreodată.

C'est ça un au bientôt!?

Vioara e după ușă
Tutu-ul stă aruncat
Pe un spătar de scaun.
Ea încă nu-l poate uita.
Pachetul de țigări cu blazon aurit,
King size,
Stă încă aruncat sub masă.
Telefonul nu încetează să sune.
„But she breaks just like a little girl”.
Uneori și-ar dori și ea niște amfetamină,
Sau orice altceva.
Îi este dor de sunetul chitării lui,
De respirația lui în ceafa ei,
De nopțile în care uitau de ei
În cearceafuri aspre de bumbac.
Da' ea-i cea care-a ales să plece.
Ea singură a ieșit,
Și a închis ușa în urma ei.
Nu i-a lăsat nicio cale de ieșire.
Și tot ea se crede uitată.